DSCF0302  Tudor Francu este din Mizies, jud. Bihor. A absolvit Facultatea de Arte vizuale specializarea Pictura de la Oradea, in 2001, iar acum traieste din pictura. Pe Tudor il cunosc din 2008 de cand am demarat proiectul Tabara de pictura Hobby Art, iar de atunci a devenit instructorul artistic al taberelor. Orice artist, fie el pictor, musician, dansator, etc. genereaza in jurul lui o aura plina de mister , sfiala, incantare, cel putin eu asa simt in preajma lor, asa ca am fost atrasa sa– l descos pe Tudor, sa patrund putin in universul lui si sa impart cu voi, cititorii acestui blog, ce am descoperit.

  •   Tudor, cum arata o zi din viata unui pictor? Adica din viata ta, desigur.

TF:    Pai o zi din viata unui pictor nu poate arata decat minunat… Trezit dis de dimineata, cam cand e soarele sus, foarte sus, pe cer…apoi diverse activitati, printre care internet, chitara, citit, mai un meci de fotbal la TV, o plimbare prin natura, munca prin livada, uneori mai chinui aparatul foto, … Cam asta face pictorul cand nu picteaza…  Cand picteaza e o zi cam monotona desi bogata in culoare… Imi place sa imi programez zilele de lucru… sunt zile intregi, poate chiar saptamani cand nu pictez deloc.  Dar cand vine momentul, imi planific ziua de lucru in asa fel incat 10-12 ore doar asta fac… E adevarat ca pierdut printre culori nici nu realizez cum trece timpul…

  •  Cand ti-ai dat seama ca vrei sa devii pictor?

 TF: Mi-e greu sa dau un raspuns… Cert e ca inca de pe la 7, 10 ani eram profund atasat de desen,( culoare mai putin), dar desenam foarte mult. Abia asteptam sa termin de invatat sau de facut norma fireasca de fotbal sau joaca cu copii de varsta mea si imediat treceam la blocul de desen. In scoala primara aveam o materie preferata,  imi aduc si acum aminte: lucru manual… si aveam doua activitati, faceam un fel de presuri, o impletitura din panusi de porumb sau sculptam intr-un fel de pamant foarte presat si tare. Si acum pastrez doua din micile sculpturi facute in „mal”, asa numeam tipul acela de pamant pe care il gaseam si il aduceam de pe malul apelor sau a rapelor… Hhahhaahhaha! Cred ca inca de atunci am avut pasiunea asta duala pentru natura si arta. Cand am ajuns la Liceu si am ales un profil artistic, incepusem sa visez un pic la un „destin” artistic… In momentul in care am intrat la Facultate si am mers pe specializarea pictura nu mai aveam cale de intors…  Probabil momentul hotarator a fost cand am dat admiterea la liceu si am ales Arte Vizuale…

  •   Daca nu erai pictor, ce ai fi fost acum?

TF: Daca n-as fi fost pictor????  Ohooooooooooo… Sigur eram ceva matematician sau inginer sau medic, spre a- i multumi pe parinti sau mai sigur, ceva in zona istoriei, a muzicii, sa ma multumesc pe mine… Iar Istoria are un loc de cinste in evolutia mea artistica: inca inainte de a ajunge la scoala nu faceam altceva decat sa desenez soldati, cai, scene de razboi, etc… De la razboaiele dacice pana la transeele primului razboi mondial nu mi-a scapat nimic… Tare mi-ar fi placut studiul arhivelor, arheologia, paleontologia… Istorie, sigur as fi ales domeniul asta…

  •  Cum te inspiri? Unde si cum iti gasesti sursele de inspiratie? Ce lucrezi mai mult? la comanda sau dupa inspiratia proprie?

 TF: Nu stiu cum ma inspir sau de unde vine inspiratia… Nu cred sa fie o reteta sau o solutie… Dar tot ce fac, tot ce vad si tot ce se intampla in jurul meu influenteaza ceea ce transpun pe panza sau pe hartie… Nu stiu de unde vine inspiratia dar este extrem de ciudat sa realizezi dupa 4, 7, 8 ore de lucru, ca ai transformat o panza alba in „ceva” si parca te trezesti dintr-o transa… si nici nu retii sa fi facut tu, tot ce ti se dezvaluie in fata ochilor.  Sursele de inspiratie sunt in ceea ce te pasioneaza si in ceea ce te defineste pe tine ca persoana… Este extrem de greu sa identifici, de exemplu, o sursa de inspiratie cand pictezi abstract… Practic e o stare de concentrare, de eliberare a imaginatiei si, in acelasi timp de un control mental pe partea tehnica… Ca elemente pe care imi bazez ideile artistice as enumera arta clasica, in special Renasterea si Barocul,  natura salbatica sub toate formele si sensurile… Inspiratia, zic eu, ca e un fond de experiente si cunostinte pe care le acumulezi in timp si care din cand in cand vin peste tine asa dintr-o data : „Bang”!!! Si nu ai altceva de facut decat sa iti notezi cat mai repede ideile respective… Mai exista si inspiratia de moment pe care o ai in timpul lucrului… Dar e mai degraba o inspiratie legata de tehnica, o rezolvare buna a unui amestec de culori sau a unei juxtapuneri…

    Orice comanda presupune si libertatea expresiei artistului, cu exceptia situatiilor cand ti se cere sa faci o reproducere, sau o copie… Daca vorbim de un artist si de un comanditar, vorbim de solicitarea unui „original”… Poate fi o „comanda” care sa se rezume doar la dimensiunea lucrarii, a unei game cromatice, sau a unui subiect dar , vrei, nu vrei , tot la „inspiratia”  personala a pictorului se va ajunge…

  •  Ai momente cand nu-ti iese deloc ceea ce vezi cu ochii mintii si abandonezi lucrarea? Daca da, cum treci peste astfel de momente ?

 TF: Pictor fiind nu poti fi masinarie sau  un robot fara ezitari si greseli… Trebuie sa recunosc ca nu imi previzualizez niciodata lucrarile… Nu pornesc de la o imagine mentala pe care incerc sa o transpun pe panza… Am doar ideea de baza, pe care o dezvolt si o modelez in timpul lucrului. Si de multe ori incep cu o idee si pe parcurs renunt la ea sau o schimb… Idee si forma, gand si materializare… o lupta continua si o provocare permanenta… Tocmai aici, cred eu, constau posibilitatile nesfarsite si originalitatea in arta… nu avem un tipar, nu avem o formula exacta… Vorbim de libertate, vorbim de expresie personala, vorbim de arta…

     O lucrare nesatisfacatoare o pun deoparte si peste ceva vreme ii va veni randul la rectificat… Rar mi se intampla sa renunt de tot la vreo lucrare… Tot o voi finaliza intr-un fel sau altul… Poate nu va fi la fel de buna ca altele dar totusi incerc sa o fac demna de a le sta alaturi…

    Peste astfel de momente trec foarte detasat si deloc afectat!!!  O lucrare nereusita o iau de la capat pe o alta panza…

  •    Cat de mult te lasi influentat de parerea celor din jur? atat a celor avizati cat si a celor neavizati. Dupa ce ai particularizat pentru cazul picturii- ocupatia ta , te rog generalizeaza.

 TF: Buna intrebare… si cred ca ma si pune in incurcatura! Cand iti expui o lucrare publicului, poti avea parte si de pareri avizate si neavizate… Tu vei filtra si vei pastra ce consideri ca-ti poate fi folositor. Cand bunica mea care a facut doar 4 clase a intrat odata la mine in atelier si m-a vazut lucrand la o abstacta mi-a spus asa in treacat ” ce e cu roseata aia acolo, ce ai pus asa mult rosu acolo???”  Evident, am protestat indignat si autoritar sustinandu-mi optiunea si ideea, dar dupa ce s-a retras „critica”, am reanalizat situatia si mormaind printre dinti a trebuit sa accept si sa recunosc ca era prea strident rosul si era prea multa”roseata”… Nu refuz un sfat sau o sugestie din partea confratilor artisti sau a fostilor profesori, de exemplu… De multe ori „peisajul” te fura… esti atat de obisnuit cu imaginea pe care ai creat-o sau o creezi, incat iti scapa anumite amanunte. Un mic ajutor extern nu strica si nici nu e o infrangere sau un esec sa mai asculti si de ceilalti…

       Cam la fel sta situatia si in viata de zi cu zi… Cu cat pleci urechea la mai multe „voci” din jurul tau cu atat acumulezi mai multe informatii, idei, solutii… Doar trebuie sa filtrezi si sa hotarasti ce te avantajeaza si ce nu… Probail e important sa iti confectionezi acest „filtru”, chiar sa-l cizelezi in timp.

      Nu mi se par foarte productive extremele: daca ajungi sa asculti doar de ce ti se spune din afara nu mai esti tu, nu te  mai exprimi pe tine, iar daca te inchizi in carapacea superioritatii si a indiferentei fata de cei din jur, risti sa cazi in prapastia periculoasa a ignorantei si a egocentrismului…

     Totul este , probabil, sa ai discernamant si sa poti intelege critica si sfatul indiferent din partea cui vine… Pana la urma decizia finala va fi a ta si deznodamantul tot tu il vei hotari…

  •  Ai un vis, iti doresti ceva foarte mult acum? Daca da, cat de departe esti dispus sa mergi pentru visul tau?

 TF: Daca esti pictor sigur traiesti din vise si te hranesti cu visuri… Hahhahhahahahhaha! Tot timpul visezi… Tot timpul ai o stea la care nazuiesti… Chiar daca esti cu capul in nori depinde in mare masura cat sunt de stabile picioarele pe pamant! Nu stiu daca acum am un vis anume, probabil am mai multe, pe planuri diferite, iar de mers sunt dispus sa merg pana departe atunci cand la orizont apare un „vis” care ma acapareaza.  Pictura in sine si destinul artistic te solicita si e nevoie de sacrificii multe… Dar si primesti in schimb la fel de multe… Sa ai o stea si sa crezi in ea, sa vrei sa o atingi… Da, sunt dispus sa merg pana departe…  Depinde si de ajutorul pe care il am in aceasta calatorie… Nici eroii legendari nu pot razbate fara tovarasii de drum… In acelasi timp sunt si visuri pe care nu ti-ai dori sa le indeplinesti… Oarecum te tin activ, intr-o continua nazuinta… Odata ajuns sus apare gustul amar al plictisului… Daaaaaar, trebuie sa fii o personalitate deosebita sa poti sa-ti identifici noi si noi tinte, mereu alte obiective, alte visuri…

  •  Ce crezi ca il propulseaza pe un pictor consacrat? Talentul, norocul sau critica de specialitate?

 TF: Toate sunt valabile…Toate conlucreaza si propulseaza consacrarea… Cat despre termenul „consacrat” cred ca intram pe nisipuri miscatoare… Unde incepe consacrarea, unde se termina, cine o stabileste, ce faci cu ea odata ce o dobandesti… Notorietatea vine odata cu timpul, cu experienta acumulata, cu implicarea, cu devotamentul… Despre „consacrat” ar trebui vorbit ca recunoastere si apreciere, ca o rasplata din partea societatii, a celorlalti…  si nu ca un obiectiv, o tinta la care poti ajunge daca respecti anumiti pasi sau cerinte!

  •  Ce ai vrea sa se spuna despre tine peste 50 de ani? Dar peste 100 de ani?

 TF: Peste 50 de ani??? Sper ca inca se va vorbi despre mine ca despre un contemporan… Hhahahahhaha!!!!! Peste 100 de ani daca se va vorbi despre mine catusi de putin ar fi un lucru foarte bun…Ar inseamna ca am facut totusi ceva demn de a fi pomenit in vreo discutie…

  •  Acum o intrebare din punctual de vedere al cumparatorului de arta. De ce ar trebui sa tina seama cand cumpara o pictura?

 TF: Cumparatorul de arta va tine cont tot timpul de gusturile lui sau de sfaturile celor ce i-au recomandat investitia… Daca ne referim la colectionari, investitori sau dealeri de arta sigur nu as avea ce sa le recomand… Adica stiu ei prea bine ce urmaresc… Pe de alta parte e greu pentru mine ca si pictor sa dau o recomandare sau sugestii referitoare la achizitia unei picturi… Pentru cineva care doreste o lucrare spre a-si decora peretii locuintei sau pentru a face un cadou conteaza sa-i placa… Celelate aspecte ( ce tehnica s-a folosit, ce materiale… etc)  e important doar pt cine este foarte pasionat.  Nu stiu in ce masura ar conta tipul si provenienta panzei, sau ce marca ( brand ) sunt culorile.  Stilul, tema, subiectul… tin de gusturile fiecaruia…  Totusi, sa recomand ceva; pentru o pictura in ulei este crucial ca uleiul folosit la pictat sa nu treaca prin stratul preparatiei si sa intre in contact cu panza… In timp uleiul va roade panza… Daca ne vom uita pe spatele unei picturi si se vad pete ingalbenite inseamna ca uleiul a trecut prin stratul izolant dintre panza si culori. In timp panza se va deteriora. De evitat astfel de situatii.

  •  Nu se poate sa incheiem fara sa dai un raspuns suspansului care planeaza in comunitatea noastra, a clubului taberei de pictura hobby art: ai gasit oameni cu real talent printre participantii taberelor de pictura hobby art? Daca da, ce sfat le-ai da?

TF: As merge un pic mai departe… Nu doar talentati dar si foarte implicati si pasionati. Sfaturi…???  Cred ca toti cei prezenti in tabere au primit intr-un fel sau altul sugestii, indemnuri, indrumari din partea mea… atat cat am putut si eu sa fac. Nu vreau sa insist sau sa sugerez un anumit gen de a picta sau un anume stil, dar sunt sigur ca orice artist, indiferent de modalitatea de exprimare, pe masura ce trece timpul va intelege rolul si importanta desenului… Cu cat rolul desenului este constientizat mai repede si cu cat este studiat mai mult cu atat mai bine…fie ca vorbim de abstract, peisaj sau portret.

    Cu cat mai mult timp iti vei aloca acestei pasiuni pentru pictat cu atat mai multe lucruri vei putea obtine… De fapt, la fel ca in orice domeniu.

  •  Si daca tot am amintit de rolul tau de instructor artistic al taberelor de pictura Hobby Art, ai putea sa detaliezi putin care este abordarea ta fata de persoanele care vin in taberele de initiere , persoane care n-au mai pictat niciodata in afara lectiilor de desen de la scoala generala sau liceu si care probabil nu-si au clarificate asteptarile lor in privinta picturii?

TF: Desi vorbim de situatia comuna a persoanelor care si-au constientizat la un moment dat talentul ( sau placerea de a desena, de a picta, etc…) dar din diferite motive nu l-au pus in valoare sau nu au putut sa continue pe zona vocationala, sa nu uitam ca totusi sunt cazuri individuale si situatii diferite de la o persoana la alta…

Ideea taberei de pictura Hobby Art este concentrata pe sprijinirea si indrumarea tuturor celor pasionati de forma si culoare dar care nu au avut sansa de a-si aprofunda pasiunea pentru arta vizuala prin studii de specialitate… Evident, au de castigat si se simte asta la participantii care revin in tabere sau care continua sa lucreze si dupa terminarea taberei. Este esential exercitiul permanent pentru a se sedimenta tot ce tine de practica si de elementele teoretice. Acolo unde e talent, pasiune, e nevoie si de implicare, de munca… astfel se poate ajunge departe. Cat de departe ??? Hmmmm… Depinde de fiecare din acesti factori… Previziuni nu se pot face, nu exista retete de succes si conteaza mai mult ce isi doreste fiecare, unde si-ar dori sa ajunga, cat de mult se dedica si cat timp poate acorda acestei pasiuni etc, etc…

Un lucru imi place sa-l repet la nesfarsit, ori de cate ori am ocazia: fiecare sa picteze ce-i face placere si atat cat ii face placere. Sa nu uite ca experienta pictatului poate sa fie suficienta, poate sa fie un obiectiv in sine… Relaxare, deconectare, exteriorizare si avem una din trasaturile principale ale experientei picturale… Dar, e adevarat, cand urmarim evolutia, cand ne dorim sa ajungem „undeva”, situatia se schimba radical si apar anumiti pasi de urmat, multi la numar si anevoiosi: desen, perspectiva, cromatologie, compozitie, tehnici de lucru, istoria artei, materiale de lucru, etc, etc…

Niciodata nu mi-am propus sa sugerez un stil sau o directie sau sa impun un anumit gen de urmat…Am incercat si incerc sa las acea libertate de exprimare fiecarui participant in parte.

Taberele de initiere au rolul de familiarizare cu elementele de baza ale pictatului si al picturii, axandu-se pe notiuni introductive, dublate de punerea lor in practica…

……………………

a consemnat Simona Polhac

Multumesc Tudor!

Multumiri participantilor la Tabara de pictura Hobby Art care mi- ati dat sugestii pentru realizarea interviului.